Eu consider că părinții și elevii sunt partenerii mei în construirea și punerea în practică a demersului didactic de zi cu zi. La chestionarul online aplicat la sfârșit de semestru pârinții mi-au cerut să îi implic mai mult în activitatea clasei. Deci:

1. o dată pe săpămână (miercuri de la ora 19) ne întâlnim într-o sesiune video părinte și copil. Un părinte pregătește alături de copil o lectură. Lectura poate fi citită de părinte, povestită de copil, combinată citirea cu povestire, dramatizată, prezentată sub forme de desene etc. Au fost situații în care lectura se oprea si se cerea celorlați să facă predicții asupra a ceea ce va fi în continuare. Alții au prezentat un desen după lectura respectivă și au cerut celorlați să facă predicții asupra subiectului lecturii pe care o vor prezenta. Alții au cerut ca ceilalți să realizeze un desen după lectura audiată sau povestită. Ideea a fost minuantă și ne vedem încă saptâmână de săptămână.

2. În fiecare dimineață, în baza unei programări prealabile, un elev se așează în fața clasei și face pe povestitorul. Are cale liberă să prezinte lectura cum dorește. În punctul culminat este oprit și sunt îndemnați ceialați să îi tragă de mână pe părinți acasă pentru a afla continuarea. Așa am aflat și eu de ”Aventurile lui Cepelică” pe baza unui rezumat prezentat cu farmec de un elev. Sunt două idei de la părinții unei clase pregătitoare din mediul rural de la Radovanu. Se poate!