Parafrazând ceea ce scria Ken Robinson în lucrarea “O lume ieșită din minți”, pentru a naviga în viitorul tumultos care ne așteaptă, omenirea nu trebuie să se uite în oglinda retrovizoare ci trebuie să încerce să se uite în față și să vadă dincolo de ceea ce poate vedea și ceea ce doar anticipează că poate vedea, Acum deocamdată decât ne imaginăm lumea viitorului pe baza a ceea ce se întâmplă azi în societate, o societate în care informațiile se perimează foarte repede, profesiile dispar foarte repede și în care încet-încet activități repetitive specific umane și care pot fi algoritmizate sunt înlocuite de inteligența artificială.

Școala stil linie de producție (Sienge, P) a corespuns unei societăți care nu mai există. Societatea de mâine are nevoie de indivizi creativi, care au inteligență colaborativă și care sunt dispuși să învețe și să se adapteze mereu. Sala de clasă  în accepțiunea pe care o știm o să dispară într-o perioadă nu foarte lungă de timp. Aspecte care se regăsesc de mult timp în activitatea de formare în spațiul privat în diferite corporații trec fără să vrem în sistemul de educație. Societatea informațională în care trăim cere asta. Aspecte care țin de timp și spațiu, de inteligențele multiple ale elevilor, de interesele acestora nu vor mai fi un obstacol în calea centrării pe cel educat.

Sunt simple bănuieli în ceea ce privește profilul de individ pe care trebuie să îl formeze școala pentru viitor. Sistemul de învățământ nu poate decât să îi transmită cursantului acele arme cu ajutorul cărora să vâneze în societatea învolburată a viitorului care va fi supertehnologizată.

Pandemia care a bulversat lume în ultimii ani nu a făcut decât să grăbească ceea ce într-o perioadă medie de timp avea să se întâmple  și anume trecerea multora dintre activitățile cu prezență fizică în mediul online. Implicit că schimbările s-au făcut simțite și în sistemele de învățământ din toată lumea. Adaptările s-au realizat din mers și de foarte multe ori școlile au fost prinse nepregătite din acest punct de vedere. În sistemul de învățământ românesc această pandemie a reușit să scoată la iveală toate bolile cronice de care acesta suferă de 30 de ani: lipsa competențelor digitale pentru multe cadre didactice, care au confirmat faptul că sunt imigranți digitali (Prensky), lipsa dotărilor cu tehnologie a multor școli din România, reticența multor cadre didactice în a folosi tehnologia la clasă și de a ieși din tranșeele prăfuite în care rezistă de 30 de ani și faptul că formările inițiale și continue ale cadrelor didactice au mult de suferit.

Folosind sub diferite forme tehnologia la clasă și facându-mi un update măcar la fiecare schimb de generație la clasă am pornit mereu de la ipoteza că acesta poate aduce plusvaloare numai în condițiile în care este integrată în activitățile clasice de la clasă sau în continuarea acestora. Desfășurarea lecțiilor numai pe baza elementelor de tehnologie nu este o soluție și comportă multe riscuri.

Încercând să construiesc un demers didactic în care să iau în considerare elementele viitorului, la nivelul actualei generații de elevi cu care lucrez am inițiat și pus în practică alături de părinți un proiect pe o perioadă de 5 ani. Proiectul prevede integrarea elementelor de tehnologie în demersul didactic de la clasă și în continuarea acestuia după orele de clasă și folosirea dispozitivelor mobile în lecție și după lecții asigurând în acest fel atât un suport asincron elevilor pentru învățarea de acasă când cadrul didactic nu este lângă ei dar și elementele de bază ale învățării în sistem sincron prin învățarea on-line.

Elementele pe care mi-am construit acest demers au fost două:

• Pânza pe care am brodat a fost platforma de învățare Google Classroom unde am asociat alături de mine și profesorii care predau diferite discipline la ciclul primar;
• Instrumentele cu care am brodat și anume diferite aplicații cu ajutorul am construit sarcini de învățare digitale, am prezentat anumite conținuturi, am verificat și evaluat, ne-am jucat etc.

            Verificat de mine timp de 5 ani, pot spune ca pentru a construi un sistem eficient de învățare de la distanță  sau on-line când este necesar, care să îi ajute pe elevi în pregătire după clasă tradițională și pe părinți în înțelegerea activității desfășurată de cadrul didactic la clasă ar arată cam așa:

• Construirea unui site al clasei la care accesul să fie realizat facil, întreținerea ușoară și care să conțină informații generale, informații pentru elevi, pentru părinți, resurse folosite la clasă, teste aplicate și descriptorii de performanță pentru acestea, imagini și clipuri de la activitățile extracurriculare, calendarul clasei etc.; la nivelul clasei mele am un asemenea site creat pe Google Sites și asigur prin acesta tot ceea ce am precizat mai sus plus și un forum de discuții pe care părinții expun și dezbat probleme ale clasei;
• Existența în site-ul școlii a unor link-uri către site-urile claselor; în felul acesta se asigură o vizibilitate mai mare a activității claselor și resurselor postate;
• Construirea infrastructurii pentru clasa virtuală (fie folosind domeniul școlii, fie pe contul personal); eu aveam deja creată clasa virtuală pe Google Classrooom și desfășurar activitate și aici cu cel puțin doi ani înainte de a începe pandemia așa că trecerea pe conturile instituționale pentru mine și elevi nu a reprezentat o problemă;
• Selectarea, prelucrarea, adaptarea și esențializarea conținuturilor pentru particularitățile clasei cu care se lucrează; de multe ori conținuturile din manual sunt foarte stufoase și lipsite de atractivitate);
• Prezentarea conținuturilor folosind aplicații care să asigure interesul elevilor (prezentări atractive în Power Point, Microsoft Sway etc.);
• Folosirea unor platforme de creare de sarcini de învățare sub formă de joc: Neapod, Kahoot, LearningApps, WordWall etc.; le-am folosit pe toate și elevii sunt fascinați de așa ceva atât în activitatea clasică cât și în cea online (și aici este cu adevărat provocarea mai mare întrucât este foarte greu să ții trează atenția elevului în timpul unor astfel de activități)
• Selectarea foarte atentă a platformelor menționate anterior astfel încât acestea să asigure interconectare cu platforme de management al învățării (în cazul meu, am fost atentă ca aceste platforme menționate să se poată integra cu Google Classroom);
• Folosirea unor platforme online care să poată asigura un feed-back imediat elevilor dar și vizualizarea în timp real a răspunsurilor acestora de către cadrul didactic (Nearpod, Google Classroom, Google Formular etc);
• Folosirea tablelor interactive care să suplinească tabla clasică din sala de clasă și dezvoltarea inteligenței colaborative; se pot crea table virtuale pentru fiecare elev în parte dar și pentru grupe de elevi; folosirea dispozitivelor mobile facilitează foarte mult folosirea acestei modalități de lucru (eu am folosit cu succes Jambord dar nu numai atât ci și tabla interactivă din Zoom și Open Board);
• Folosirea unor platforme care să asigure direct lucru pe un videoclip prin adaugarea de comentarii scrise și orale, întrebări predefinite cu alegere, întrebări cu răspuns deschis etc); din această gamă eu am folosit cu succes Edpuzzle și Nearpod;
• Realizarea unor lecții integral în format digital care să poată fi parcurse atât în clasa clasică cât și în modalitatea asincron acasă pentru pregătire (Livresq, Nearpod); de foarte multe ori acst tip de lecții le-am abordat direct în clasă în mod sincron dar am pus materialele la dispoziția elevilor pe Google Classroom pentru a fi abordate și în ritm propriu acasă;
• Realizarea unor tutoriale pentru familiarizarea elevilor cu folosirea anumitor aplicații de care au nevoie acasă sau în clasă pentru realizarea unor sarcini de lucru (tutoriale pentru folosirea Google Classroom, folosirea Zoom pentru conectarea la sesiuni video sau crearea propriilor sesiuni video pentru lucrul în echipă, folosirea aplicațiilor pe dispozitivele mobile), înregistrarea tablei inteligente din clasă și postarea materialului pe clasa virtuală pentru înțelegerea sau aprofundarea anumitor algoritmi și cunoștințe, tutoriale pentru părinți pentru a-i consilia asupra modului în care pot interveni să îi ajute pe copii pentru școală etc.);
• Folosirea Google Drive prin încărcare de foldere sau fișiere, creare de documente și partajarea acestora pentru lucrul colaborativ cu alți colegi și cu cadrul didactic; folosită încă din clasa a doua acest tip de activitate a permis elevilor mei să își formeze și dezvolte capacitățile de lucru colaborativ și să își dezvolte inteligențele intrapersonale și interpersonale;
• Activități de formare pentru cadrele didactice implicate în acest tip de demers didactic; nu este necesar să ne propunem să facem anumite activități ci este foarte necesar să ne asigurăm că și avem cu cine să facem asta; neajunsul acesta creat de formarea inițială și continuă a personalului didactic poate fi înlăturat la nivel de școală dacă există un plan și consecvență în acest sens; cadrul didactic poate fi scos din tiparele clasice în care lucrează dacă cineva din școală se pune în față și le arată drumul și îi ajută)

            Sunt multe aspecte ce țin de o viziune legata de învățarea la distanță și cea on-line. Am prezentat o parte din viziunea de la clasa mea. Am pornit de la ideea că elevul vine de acasă cu o mulțime de minuni pe care el ne așteaptă să le descoperim. Una dintre aceste minuni este faptul că este digital-nativ și că așteaptă și de la noi să fim la fel. Dacă nu venim în întâmpinarea acestui asepect, interesul copilului o să scadă și în timp inteligența respectivă se va pierde, ca de altfel multe alte tipuri de inteligență de care copilul de îndepărtează în timp întrucât școala nu reușește să le descopere.

            Reprezintă învățarea la distanță și cea on-line niște soluții de îmbunătățire a învățământului? Pai este suficient să facem o scurtă analiză a aceea ce se întâmplă în societatea în care trăim și vom găsi foarte ușor răspunsul. Acesta este da. Dar pentru ciclul primar și gimnazial cu o condiție. Acestea să se folosească intergrat cu demersul didactic clasic de la clasă.